Înțepăturile de insecte

Dr. Teodora Truşcă

Medic specialist medicină de familie

Clinica Medicover Oregon Park, Bucureşti

Rezumat:

Înţepăturile de insecte sunt întâlnite în mod obişnuit peste tot în lume şi reprezintă unul dintre principalele motive de prezentare la consultul de boli infecţioase. În funcție de insectă, pot apărea simptome locale sau sistemice. Reacţia la înţepătura unei insecte este de cele mai multe ori locală, iar uneori poate antrena o reacţie alergică. Cele mai frecvente înţepături sunt produse de: ţântari, purici, acarieni, păianjeni, muşte, căpușe, viespi şi albine, furnici. Prevalenţa lor diferă în funcţie de aria geografică sau sezon. Unele înţepături de insecte pot să transmită şi să răspândească boli infecţioase cum ar fi: babesioza, malaria, boala Lyme, tifos, rickettsioza, filarioza, febra Zika, boala Chagas, febra galbenă, febra West Nile. Riscul de a fi infectat creşte în anotimpul cald, în zonele cu vegetaţie bogată, lângă ape. Înţepăturile de insecte pot fi prevenite cu substanţe repelente care se aplică pe piele, prin evitarea zonelor endemice sau prin vaccinare împotriva unor boli infecţioase înaintea unei călătorii în zonele endemice.

Cuvinte-cheie: înțepături insecte, boli infecțioase, reacție alergică

 

Abstract:

Insect stings are common all over the world and are one of the main reasons of going to a infectious disease doctors. Depending on the insect, there might be some symptoms from local to systemic manifestations. The reaction to a sting or insect bite is usually local and sometimes, depending on the insect, can involve a systemic reactions similar to an allergic outcome. The most frequent insect bites are from mosquitos, fleas, midges, bed bugs, spiders, flies, ticks, wasps and bees and ants. Their prevalence depends of the geographic area or season. Some insect bites can spread infectious diseases like babesiosis, malaria, Lyme, typhus, rickettsialpox, filariasis, West Nile fever, yellow fever, Zika fever, Chagas disease. The risk of being infected with one of these diseases is increased in the summer or in large vegetation areas, near sources of water. Insect bites can be prevented with some repellent substances that can be applied on the skin, bt avoiding endemic areas and by vaccination for some infectious diseases before travelling in endemic areas.

Keywords: insect stings, infectious diseases, allergic reaction

Insectele sunt răspândite în toate ariile geografice, cu densităţi mai mari în anumite zone, în special în cele tropicale şi în anumite perioade ale anului (sezonul cald).

Insectele pot înţepa din motive multiple:

  • autoapărare;
  • agresivitate naturală;
  • cu scopul de a se hrăni – insectele hematofage.

De cele mai multe ori, înţepăturile de insecte sunt percepute senzorial de către pacienţi. În funcţie de insecta care a cauzat înţepătura, se poate resimţi o senzaţie de arsură, durere, prurit.

Principalele tipuri de insecte întâlnite:

  • albinele şi/sau viespile;
  • țânţarii;
  • căpuşele;
  • păianjenii;
  • muştele;
  • puricii;
  • acarienii;
  • ploşniţele;
  • furnicile;
  • păduchii [1].

În România, sunt mai des întâlnite înţepăturile de ţânţari, muşte, căpuşe, păianjeni, purici, păduchi. O densitate mai mare a insectelor este întâlnită în zonele tropicale şi umede, cu vegetaţie abundentă. Deoarece o mare parte dintre insectele întâlnite în mod uzual în toate regiunile globului sunt hematofage, există un risc crescut de transmitere a unor boli infecţioase cu potenţial sever. Pe de altă parte, unele insecte pot injecta la momentul înţepăturii anumite substanţe cum ar fi: acid formic, venin – care poate cauza reacţii locale şi, uneori, sistemice. În cazul insectelor veninoase există un risc crescut de şoc anafilactic la persoanele susceptibile sau cu teren atopic.

Manifestări clinice locale

  • Reacţie inflamatorie locală caracterizată prin macule sau papule eritematoase, pruriginoase sau dureroase, cu dimensiuni diferite, în funcţie de insectă sau de reacţia individuală;
  • Temperatura crescută local;
  • Induraţie la locul înţepăturii şi pe o suprafaţă adiacentă.

Manifestări clinice la distanţă

  • Eritem extins – reacţie alergică uneori;
  • Afectare articulară;

Manifestări sistemice

  • Anxietate;
  • Angioedem;
  • Stare prelipotimică, slăbiciune generalizată;
  • Greaţă, vărsături;
  • Stridor;
  • Tuse seacă accentuată progresiv.

În cazuri de alergii severe sau înţepături ale unor insecte veninoase, există riscul de șoc anafilactic, detresă respiratorie sau cardiacă. De obicei, manifestările clinice locale apar imediat, dar există şi situaţii în care manifestările clinice sistemice pot apărea la un interval de timp după înţepătură, fiind caracterizate de cefalee persistentă, prurit localizat, febră inexplicabilă, adenopatii, poliartralgii [1,7].

Examenul fizic şi anamneza

Sunt importante pentru determinarea conduitei terapeutice şi posibilelor riscuri pe termen lung. Anamneza trebuie sa obţină date cât mai exacte despre insectă şi intervalul de timp scurs de la înţepătură, în special pentru căpuşe, viespi, albine, ţânţari (în zonele cu risc). Examenul clinic oferă şi date pentru diagnosticul diferenţial al înţepăturilor de insecte sau al altor afecţiuni care produc manifestări cutanate similare [1,3].

Diagnosticul diferenţial

  • Între înţepăturile diferitelor insecte – aspecte clinice diferite şi anume: dimensiune, număr de înţepături, zona endemică, posibilitatea apariţiei de complicaţii severe sau pe termen lung, tratamentul de urgenţă recomandat;
  • Alergii – atenţie la cele cauzate de înţepături de insecte;
  • Dermite de contact;
  • Pitiriazis rozat;
  • Micoze;
  • Poliartrita reumatoidă şi alte colagenoze;
  • Impetigo – apare în special la copii; are dispoziţie tegumentară specifică şi este răspândit în colectivităţi;
  • Erizipel – se corelează cu aspectul de limfangită adiacentă extinsă progresiv, istoric de leziuni cutanate sau boli cronice imunodeprimante;
  • Limfoame;
  • Boala ghearelor de pisică [1].

Înțepături cu potențial sever

Ţânţarii

  • Au răspândire largă, în toate ariile geografice şi climatele, cu preponderență în zone umede şi calde;
  • Manifestările clinice sunt reduse doar la locul înţepăturii – maculă eritematoasă pruriginoasă, de obicei pe zonele expuse ale corpului şi care se ameliorează spontan sau în câteva ore/zile [2].

Viespile şi albinele

  • Răspândire largă, pot fi mai agresive în anumite anotimpuri sau dacă sunt deranjate;
  • Înţepătura este de obicei dureroasă, produce inflamaţie locală intensă şi rapidă, cu posibilitatea de extindere sau risc de apariţie a unei reacţii alergice;
  • Specific pentru albine este intensificarea simptomatologiei din cauza posibilităţii ca acestea să lase acul la locul înţepăturii;
  • Simptomele au o durată de aproximativ o săptămână, în funcţie de reactivitatea individuală [5].

Căpuşele

  • Sunt întâlnite în zonele cu vegetaţie şi apar predominant în sezonul cald;
  • Pot ajunge în locuinţe prin intermediul animalelor de companie;
  • De obicei atacă animalele, fiind insecte hematofage, dar şi omul;
  • Înţepătura nu este de obicei sesizată, iar căpuşa poate rămâne ataşată de piele o perioadă de câteva ore, până la hrănirea completă, moment în care se desprinde şi cade;
  • Dacă este îndepărtată brutal, există riscul să rămână la locul înţepăturii aparatul bucal al acesteia, prin intermediul căruia se poate produce transmiterea unor boli cu potenţial sever.

Păianjenii

  • Au răspândire largă, pot trăi în natură sau în locuinţe;
  • Doar unele specii sunt veninoase – văduva neagră, unele specii tropicale;
  • Înţepătura poate fi dureroasă, caracterizată prin edem local, eritem şi uneori reacţii sistemice cu potenţial sever, până la şoc anafilactic şi chiar deces [7].

Puricii

  • Parazitează de obicei animalele, mai rar se transmit la om şi de obicei prin intermediul animalelor de companie sau domestice.

Furnicile

  • Doar unele specii sunt recunoscute ca fiind agresive: furnicile roşii, furnicile de copac, furnicile zburătoare;
  • Înţepătura este de obicei dureroasă, cu senzaţie locală de arsură intensă, prurit, edem şi uneori parestezii.

Acarienii

  • Sunt cantonaţi de obicei în saltele, ţesături, obiecte de mobilier neaerisite sau care nu au fost curățate corespunzător;
  • Semnele locale sunt reprezentate de papule eritematoase de mici dimensiuni cu dispoziţie liniară şi care apar uneori peste noapte chiar şi sub haine [6].

Muştele

  • Unele înţepături pot fi severe, cu durere locală, manifestări sistemice şi, în unele cazuri, cu risc de suprainfecţie din cauza contaminării din mediul în care trăiesc şi se hrănesc acestea [5].

Cuvinte-cheie: , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!



Politica de confidentialitate