Lupus: înțelegerea și recunoașterea simptomelor

Lupus reprezintă una dintre cele mai frecvente boli autoimune întâlnită în practica medicală. 

Ce este lupusul

Se definește drept o afecțiune autoimună cronică, inflamatorie care se declanșează când sistemul imunitar produce anticorpi îndreptați împotriva propriilor structuri – articulații, piele, rinichi, celule sangvine, creier, inimă și plămâni. Procesul de diagnosticare al afecțiunii este mai provocator deoarece simptomele pot fi asemănătoare cu ale altor patologii (de exemplu: artrita, diabetul zaharat), iar pacienții prezintă manifestări diferite de la caz la caz.

Tipuri de lupus

După tipul de manifestare și momentul debutului se identifică patru tipuri de lupus.

Lupus eritematos sistemic

Lupus eritematos sistemic reprezintă cea mai diagnosticată formă a bolii, cu afectarea mai multor organe, cel mai des afectate fiind: plămânii, inima, rinichii, pielea și sistemul nervos. Simptomele lupusului eritematos sistemic se pot agrava odată cu evoluția bolii, după care pot intra în perioadă de remisie.

Lupus cutanat

Lupusul cutanat poate fi, la rândul său:

• Lupus cutanat acut – se declanșează erupții cutanate și leziuni urmate de cicatrici. Se poate întâlni și sub formă acută, semnele principale fiiind erupții roșii la nivelul obrajilor și nasului.
• Lupus cutanat subacut – se manifestă printr-o erupție roșie, în special pe zonele expuse la soare, cu aspect solzos.
• Lupus cronic – provoacă o erupție purpurie ce poate fi însoțită de decolorarea pielii, cicatrici și căderea părului.

Această formă se manifestă exclusiv la nivelul pielii și este întălnită în aproximativ 20% din cazurile de lupus.

Lupus iatrogen sau lupusul indus de medicamente

Apare ca urmare a administrării pentru o perioadă lungă de timp a unor medicamente – antitiroidiene, anticonvulsivante, antihipertensive. Simptomele se ameliorează sau dispar după oprirea administrării medicamentelor ce au declanșat afecțiunea autoimună.

Lupus neonatal

Este cea mai rară formă a bolii și afectează nou-născuții ai căror mame au anumiți anticorpi autoimuni, transmiși prin placentă.

Statisticile arată că:

• 25% din mamele care au copii cu lupus neonatal nu prezintă simptome de lupus;
• 50% din mamele care nasc copii cu lupus neonatal vor dezvolta pe parcursul vieții o formă de lupus.

În cazul sugarilor cu lupus neonatal simptomele pot dispărea în câteva luni sau există cazuri în care rămân leziuni cardiace permanente.

Lupus – simptome și manifestări

După cum precizam anterior, simptomele lupusului sunt variabile de la pacient la pacient sau chiar în cazul aceluiași pacient simptomele pot varia de la o etapă la alta a bolii. Cel mai des întâlnit semn al lupusului este erupția facială, în forma unor aripi de fluture, ce apare la nivelul ambilor obraji.

Simptomele pot avea un debut brusc sau pot avea o evoluție lentă și pot avea caracter temporar sau permanent. Aproximativ 95% dintre pacienți prezintă manifestări sistemice de tip: astenie, febră, scădere în greutate și manifestări musculoscheletale, de exemplu – miozite, atralgii, artrite.

În cazul pacienților cu stadii avansate ale lupusului și cu artrită, erupție cutanată, febră și pierdere în greutate se declanșează manifestările renale. Insuficiența renală este principala cauză de deces a pacienților cu lupus.

Se recomandă monitorizarea hemoleucogramei regulat penru pacienții cu lupus deoarece afecțiunea poate prezenta și manifestări hematologice provocând o scădere a numărului de:

• globule roșii, cu risc de declanșare a anemiei;
• globule albe, cu risc de infecții grave;
• trombocite, cu risc de sângerări și echimoze.

Totodată, se pot produce anticorpi antifosfolipidici care cresc tendința de formare a trombilor, ceea ce crește riscul de AVC.

Pacienții cu lupus pot acuza și următoarele simptome (comune atât în rândul pacienților de sex feminin, cât și al celor de sex masculin):

• oboseală extremă;
• dureri și/ sau edeme la nivelul articulațiilor;
• extremități umflate;
• zona din jurul ochilor inflamată;
• fotosensibilitate;
• la respirații adânci, pacienții acuză durere în piept;
• posibile ulcerații în nas sau în cavitatea bucală;
• după expunere la frig apare colorație albă sau cianotică a degetelor de la mâini și de la picioare, asociată cu amorțeală.

Factori declanșatori

La baza declanșării lupusului sta un cumul de factori. Factorii de risc în declanșarea acestei afecțiuni autoimune pot fi:

• sexul – femeile sunt mai predispuse (9 din 10 cazuri de lupus sunt diagnosticate la femei);
• vârsta – persoanele cu vârstă între 15 și 45 au risc mai mare pentru a dezvolta o formă de lupus;
• este mai întâlnit în rândul populațiilor: afro-americani, hispanici, asiatici, americani.
• factori genetici;
• factori hormonali;
• pubertatea;
• menopauza;
• expunerea la pesticide;
• expunerea la soare (preponderent la ultraviolete B).

Complicații

Pacienții cu lupus se pot confrunta cu complicații:

• renale – când inflamația afectează rinichii apare nefrita lupică, care în situația în care nu este tratată duce la leziuni permanente ale rinichilor și la insuficiență renală;
• pulmonare – când inflamația afectează plămânii pot să apaără afecțiuni precum: pleurită, hipertensiune pulmonară, sindromul plămânului redus, pneumonită acută/ cronică;
• cardiace – poate apărea pericardita sau miocardita;
• în sarcină – riscul de avort spontan, preeclampsie și de naștere prematură este crescut în rândul pacientelor cu lupus.

Lupusul este o afecțiune autoimună cu care pacientul trebuie să învețe să „conviețuiască”, iar stilul de viață este esențial în controlul simptomelor și în gestionarea bolii.