TGO și TGP crescute: semne că ficatul are nevoie de atenție

Transaminazele serice, TGO (prescurtat și AST, de la aspartat-aminotransferaza) și TGP (ALT, de la alanin-aminotransferaza), sunt enzime intracelulare cu rol în metabolismul aminoacizilor, dar și în procesele de gluconeogeneză. Acestea sunt considerate markeri sensibili ai integrității hepatocitare, fiind frecvent dozate în ideea evaluării funcției hepatice.

Drept urmare, TGO și TGP crescute (hipertransaminazemia) semnalează, de obicei, o suferință hepatocelulară, pe fondul eliberării acestor enzime în circulație ca urmare a leziunii membranei celulei hepatice. Totuși, TGO și TGP crescute se pot observa și în afecțiuni extrahepatice, chiar dacă mai rar, de unde și implicațiile diagnostice importante ale hipertransaminazemiei.

Persistența pe termen lung a transaminazelor crescute indică un proces patologic activ, cronic, cum ar fi steatohepatita, hepatita virală cronică, hepatopatia alcoolică sau injurie prin mecanism medicamentos. Netratate, aceste afecțiuni pot evolua spre fibroză hepatică, ciroză și, în stadiile avansate, chiar spre carcinom hepatocelular. Prin urmare, determinarea și interpretarea corectă a TGO și TGP crescute este esențială pentru depistarea precoce a bolii hepatice.

Despre profilul funcțional hepatic

Profilul funcțional hepatic definește un set de analize biochimice cu rol în evaluarea funcției și structurii ficatului. Acesta include determinarea transaminazelor (TGO și TGP) serice, precum și a fofatazei alcaline (FA), γ-glutamiltranspeptidazei (GGT), uneori a bilirubinei totale și celei fracționate, albuminei și timpului de protrombină (pentru o evaluare cât mai fidelă).

Scopul profilului funcțional hepatic este dublu: diagnosticarea suferințelor hepatice și, în egală măsură, monitorizarea evoluției acestora sub tratament. Spre exemplu, prin corelarea valorilor obținute, se poate diferenția între un tip de afectare hepatocelulară (caracterizate, în mod uzual, prin TGO și TGP crescute) și una colestatică (cu creșteri mari ale FA și GGT).

TGO și TGP – atribuții fiziologice ale acestor enzime

TGO și TGP sunt markeri fideli ai leziunilor hepatocelulare. Aceste enzime sunt implicate mai ales în reacții de transfer ale grupărilor amino (-NH₂) între aminoacizi și cetoacizi, contribuind la sinteza glucozei din precursori non-glucidici (proces numit gluconeogeneză). TGO are rolul de a cataliza transferul grupării amino de la acidul aspartic la α-cetoglutarat, cu formare de acid oxalacetic și glutamat. TGP catalizează reacția similară între alanină și α-cetoglutarat, generând piruvat și glutamat.

Aceste reacții sunt esențiale pentru metabolismul energetic al organismului, mai ales în condiții de repaus alimentar prelungit sau efort intens, când ficatul produce glucoză din aminoacizi. De asemenea, trebuie să avem în vedere și distribuția tisulară a acestor enzime:

• TGP se găsește aproape exclusiv în citoplasma hepatocitelor, fiind așadar un marker foarte specific pentru injuria hepatocitelor;
• TGO este prezent atât în citoplasmă, cât și în mitocondrii, având o distribuție tisulară mult mai largă: ficat, miocard, mușchi scheletici, rinichi, creier, pancreas, plămâni, leucocite ș.a.

Prin urmare, TGO este mai puțin specifică pentru ficat, iar creșterea sa poate reflecta și leziuni miocardice (infarct), musculare (rabdomioliză) sau hemolitice. De menționat este că activitatea TGO este de aproximativ două ori mai mare la nou-născuți și sugari față de adulți, atingând în schimb niveluri normale în jurul vârstei de 6 luni. În condiții fiziologice, valorile serice uzuale sunt: (1) TGO (AST) < 35 U/L și (2) TGP (ALT) < 45 U/L (ușor variabil în funcție de laborator).

TGO și TGP crescute – posibile cauze și mecanismele fiziopatologice asociate

TGO și TGP crescute ridică suspiciunea afectării integrității hepatocitelor. În funcție de valoare și de raportul TGO/TGP, se poate diferenția între diferite cauze. Deși TGO și TGP crescute vor ridica în primă instanță patologia hepatică, este foarte important de observat și care valoare este superioară, comparativ: TGP predominant crescută sugerează afectare hepatocelulară pură, iar TGO mai mare decât TGP (raport TGO/TGP > 2) este sugestiv pentru hepatopatia alcoolică sau pentru leziuni mitocondriale extinse.

Cauzele comune pentru TGO și TGP crescute sunt următoarele:

Boala hepatică steatozică nonalcoolică

Este cea mai frecventă cauză pentru TGP și TGP crescute, fără simptome asociate. Statisticele ne arată, de altfel, că boala hepatică steatozică noonalcoolică se diagnostichează la până la 35% dintre pacienții cu TGO și TGP crescute. Este strâns asociată cu obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, dislipidemia și sindromul metabolic. Există două forme ale bolii:

• steatoza hepatică simplă: acumulare de grăsimi în hepatocite, fără inflamație, de obicei are un curs benign și este reversibilă prin modificări ale stilului de viață;
• steatohepatita noonalcoolică: implică inflamație hepatică, balonizarea hepatocitelor și, mai ales în cazuri severe și netratate, fibroză.

Pacienții cu steatoheaptică nonalcoolică au un risc semnificativ de progresie către ciroză și, de asemenea, carcinom hepatocelular.

Hepatita alcoolică (boala hepatică alcoolică)

Cu TGO și TGP crescute se confruntă și pacienții cu alcoolism cronic. În această privință, este mult mai relevant raportul TGO/TGP care, dacă este mai mare de 2, este foarte sugestiv pentru hepatopatia alcoolică. Consumul excesiv și cronic de alcool este o cauză majoră a morbidității și afectării hepatice. TGO are localizare predominant mitocondrială, iar alcoolul afectează în mod direct mitocondriile. Manifestările variază de la steatoză alcoolică reversibilă, până la hepatita alcoolică și ciroză.

Hepatotoxicitatea medicamentoasă

Deși este o cauză mai puțin comună pentru TGO și TGP crescute (în jur de 19 cazuri la 100.000 de persoane în fiecare an, deși există risc de subraportare), trebuie avută în vedere. Tratamentul cu următoarele medicamente poate duce la TGO și TGP crescute:

• paracetamol (chiar și la doze terapeutice, ca urmare a administrării prelungite);
• antibiotice;
• antihipertensive și antiinflamatoare;
• medicamente psihotrope;
• chimioterapice, inhibitori ai pompei de protoni;
• suplimente vegetale și dietetice.

Mecanismul poate fi direct toxic (dependent de doză) sau idiosincrazic, determinat de reacțiile imunologice care duc la TGO și TGP crescute.

Hepatite virale

TGO și TGP crescute pot fi observate și la pacienții cu hepatita B sau C. Însă, aceste modificări nu sunt întâlnite la toți pacienții. Transaminazele pot oscila între valori normale și o creștere de 2-10 ori peste valorile normale. Organizațiile internaționale recomandă screening serologic (de exemplu, antigen HBs, anticorpi anti-HCV) la pacienții cu TGO și TGP crescute care prezintă și factori de risc (transfuzii, tatuaje, contact sexual neprotejat, droguri IV).

Hemocromatoza ereditară

Este o boală autozomal recesivă care determină absorbția excesivă de fier la nivel intestinal, cu acumularea acestuia în ficat, pancreas, inimă și alte organe. Printre altele, duce la TGO și TGP crescute. Diagnosticul se bazează pe creșterea feritinei serice, saturației transferinei și, cel mai sensibil, pe confirmare genetică.

Deficitul de α₁-antitripsină

Trecând la cauze mai rare pentru TGO și TGP crescute, putem aminti de această tulburare rară, pe fond genetic. Incidența este de 1 la 3.000-5.000 de persoane. Boala se prezintă cu inflamație hepatică progresivă și, la nivel pulmonar, emfizem precoce. Afectarea hepatică se asociază, de asemenea, cu TGO și TGP crescute moderat.

Hepatita autoimună

Este o altă cauză pentru TGO și TGP crescute, mai ales la femeile tinere, în asociere frecventă cu alte boli autoimune (tiroidită, lupus, colită ulcerativă). Mecanismul este mediat pe cale strict imunitară, cu autoanticorpi direcționați împotriva structurilor hepatice.

Boala Wilson

O altă posibilă cauză pentru TGO și TGP crescute este boala Wilson, o patologie cu transmitere autozomal recesivă manifestată prin tulburări în metabolismul cuprului. Practic, se ajunge la o acumulare a acestuia în ficat, creier și cornee (inelele Kayser-Fleischer).

Cauze extrahepatice pentru TGO și TGP crescute

În anumite cazuri, persoana prezintă TGO și TGP crescute fără, însă, afectare hepatică propriu-zisă. Putem distinge între: afecțiuni musculare (miopatii, polimiozită, rabdomioliză), afecțiuni endocrine (hiper- și hipotirodisim), boala celiacă, hemoliza sau chiar efort fizic foarte intens.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Lala V, Zubair M, Minter DA. Liver Function Tests. [Updated 2023 Jul 30]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482489/;
2. Oh RC, Hustead TR, Ali SM, Pantsari MW. Mildly Elevated Liver Transaminase Levels: Causes and Evaluation. Am Fam Physician. 2017 Dec 1;96(11):709-715. PMID: 29431403. Link: https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2017/1201/p709.html;
3. Moriles KE, Zubair M, Azer SA. Alanine Aminotransferase (ALT) Test. [Updated 2024 Feb 27]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559278/;
4. Malakouti M, Kataria A, Ali SK, Schenker S. Elevated Liver Enzymes in Asymptomatic Patients – What Should I Do? J Clin Transl Hepatol. 2017 Dec 28;5(4):394-403. doi: 10.14218/JCTH.2017.00027. Epub 2017 Sep 21. PMID: 29226106; PMCID: PMC5719197. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5719197/;
5. Dajti E, Bruni A, Barbara G, Azzaroli F. Diagnostic Approach to Elevated Liver Function Tests during Pregnancy: A Pragmatic Narrative Review. J Pers Med. 2023 Sep 16;13(9):1388. doi: 10.3390/jpm13091388. PMID: 37763154; PMCID: PMC10532949. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10532949/;
6. Pettersson J, Hindorf U, Persson P, Bengtsson T, Malmqvist U, Werkström V, Ekelund M. Muscular exercise can cause highly pathological liver function tests in healthy men. Br J Clin Pharmacol. 2008 Feb;65(2):253-9. doi: 10.1111/j.1365-2125.2007.03001.x. Epub 2007 Aug 31. PMID: 17764474; PMCID: PMC2291230. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2291230/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată