Alergii în sezonul rece: alergia la acarieni și alergia la mucegaiuri

Alergiile reprezintă reacţia sistemului imunitar la anumite substanțe considerate periculoase pentru organism. Aceste substanțe se numesc alergeni și, în funcție de natura și de interacțiunea lor cu organismul, pot genera reacții alergice la nivel respirator, cutanat, care netratate la timp sau corespunzător se pot transforma în reactii grave, de tip anafilactic. Există numeroase tipuri de alergeni prezenți în alimente (lapte, arahide, fructe de mare, grâu, soia etc), medicamente (anestezice, antibiotice – clasa penicilinelor), aer (polen, acarieni de praf, spori de mucegaiuri, părul și scuamele animalelor) sau în anumite produse pe baza de nichel, latex, produse cosmetice sau chimice.

În sezonul rece, din cauza condițiilor climatice favorabile dezvoltării și înmulțirii alergenilor, anumite categorii de persoane se confruntă frecvent atât cu alergia la acarieni, cât și cu alergia la mucegaiuri.

Alergia la acarieni

Alergia la acarieni este provocată de microorganisme înrudite cu păianjenii și căpuşele. Reacția alergică nu este dezvoltată de microorganismele în sine, ci de excrementele, fragmentele de corp rămase după moartea acestora sau de proteinele prezente în secreții. Riscul de instalare a alergiei la acarieni, pe fond de frig este predominant în rândul persoanelor atopice (dermatite, astm bronşic, rinite) sau în rândul persoanelor care trăiesc sau îşi desfăşoară activităţile în medii favorabile dezvoltării acestora (spaţii prost ventilate, umiditate crescută, praf, materiale textile groase etc.). Alergia la acarieni include în special manifestări la nivel respirator (strănut, mâncărimi la nivelul nasului, congestie nazală sau secreţii nazale apoase, tuse persistentă, respiraţie şuierătoare sau wheezing etc.) deoarece pătrunderea acestora în organism se face preponderent prin inhalare. Acest tip de alergie poate prezenta şi manifestări la nivel ocular (conjunctivită alergică), cutanat (erupţii cutanate, pruriginoase, urticarie) sau în cazuri grave, ca urmare a expunerii prelungite la alergen poate fi alterată starea generală de sănătate, apărând oboseala, iritabilitatea, scăderea performanţei şcolare sau profesionale.

Alergia la mucegaiuri

Alergia la mucegaiuri este, de asemenea, des întâlnită în sezonul rece şi poate crea neplăceri în rândul populaţiei. Mucegaiurile, microorganisme de tipul fungilor (ciuperci), asemeni acarienilor cresc şi se dezvoltă în medii umede, calde sau slab ventilate. Alergia la mucegaiuri se manifestă de obicei prin congestie nazală sau rinoree, tuse uscată persistentă, strănut, mâncărimi ale nasului, ochilor sau gâtului, respiraţie şuierătoare sau deficitară, erupţii cutanate. Atât pe fondul frigului cât şi pe fondul uni sistem imunitar slăbit sau în prezenţa astmului, alergia la mucegaiuri poate crea complicaţii la nivelul sistemului respirator.

Măsuri de prevenție în alergia la acarieni și alergia la mucegaiuri

În sezonul rece, când umiditatea aerului este crescută, pentru a preveni instalarea atât a alergiei la acarieni, cât şi a alergiei la mucegaiuri este important să se apeleze la o serie de măsuri practice.

Pentru a preveni expunerea şi implicit alergia la acarieni trebuie eliminate pe cât posibil sursele de praf din locuinţă, fapt ce impune menţinerea curăţeniei: aspirare frecventă cu un aspirator dotat cu filtru HEPA, ştergerea prafului cu cârpe umede pentru a evita dispersarea alergenilor, spălarea lenjeriei de pat o dată pe săptămână la temperaturi de peste 60 °C, protejarea saltelelor şi pernelor cu huse impermeabile la acarieni, evitarea folosirii textilelor (covoare, draperii) din materiale groase, care ar putea acumula praf. O altă măsură importantă pentru a scădea riscul acestui tip de alergie, în special în sezonul rece, o reprezintă menţinerea umidităţii sub 50%, fapt ce  limitează proliferarea alergenilor. În acest sens se recomandă evitarea uscării hainelor în interior şi folosirea unui dezumidificator dacă este necesar. Pentru a îmbunătăţi circulaţia aerului locuinţele trebuie aerisite frecvent.

Pentru a preveni instalarea alergiei la mucegaiuri se recomandă controlul umidităţii prin folosirea unor ventilatoare în băi şi bucătării, izolarea termică corespunzătoare  pentru a nu se  acumula condens pe pereţi sau ferestre. Umiditatea ambientală ideală care limitează expunerea şi implicit alergia la mucegaiuri este cuprinsă între 30-50%.

Pentru a diminua riscul de instalare atât a alergiei la acarieni cât şi a alergiei la mucegaiuri, se impune păstrarea unei temperaturi între 18-21 °C în locuinţe, folosirea unui purificator de aer cu filtru HEPA, care poate reduce cantitatea de alergeni din aer. De asemenea, trebuie să vă asiguraţi că sistemele de încălzire sunt echipate cu filtre eficiente care sunt curăţate regulat.

Diagnostic

Pentru stabilirea unui diagnostic corect, atât în cazul alergiei la acarieni cât şi în cazul alergiei la mucegaiuri este necesară evaluarea de către medicul alergolog a manifestărilor clinice (congestie nazală sau secreţii apoase, dificultăţi în respiraţie sau wheezing, iritaţii cutanate) a istoricului medical (rinită alergică, tuse, agravarea astmului)  al pacientilor şi efectuarea unor teste specifice.

Dacă simptomele  caracteristice de alergie nu răspund la tratament, persistă, este necesară efecuarea unor teste atât pentru alergia la acarieni cât şi pentru alergia la mucegaiuri. Iniţial se prefera testul cutanat (Prick Test) prin aplicarea la nivelul antebraţului sau spatelui a unor picături care conţin extracte de alergeni specifici. Dacă Prick Test-ul nu este posibil se recurge la teste serologice (IgE specific) prin care se măsoară nivelul de anticorpi IgE specifici faţă de acarieni şi mucegaiuri dintr-o probă de sânge. În comparaţie cu testele cutanate, testele serologice se pot efectua şi în cazul in care pacientul este sub tratament cu antihistaminic.

Terapii medicamentoase

Dacă atât alergia la acarieni, cât şi alergia la mucegaiuri nu poate fi prevenită şi simptomele apar, se recomandă terapie medicamentoasă cu substanţe care au rol de a îmbunătăţi calitatea vieţii pacientului, dar numai la recomandarea medicului. Schema de tratament este individualizată în funcţie de severitatea şi de tipul simptomelor (congestie nazală, rinoree, dificultăţi în respiraţie etc.), precum şi de istoricul medical al pacientului (astm, dermatită etc.).

Dintre clasele de substanțe frecvent folosite amintim: antihistaminice (pentru simptome uşoare- moderate), corticosteroizi nazali/inhalatori, decongestionante nazale pentru o perioadă scurtă de timp (maximum 3-5 zile), stabilizatori ai mastocitelor cu rol în prevenirea eliberării de histamină şi a altor substanţe inflamatorii, antileucotriene sau corticosteroizi orali care au rol de a ameliora rapid simptomele severe. Imunoterapia specifică se foloseşte în cazurile în care atât alergia la acarieni cât şi alergia la mucegaiuri este severă şi simptomele persistă.

Concluzii

Pentru prevenirea şi gestionarea corectă a acestor alergii se recomandă aplicarea tuturor măsurilor de prevenţie necesare şi consultul medical de specialitate. Un diagnostic stabilit la timp poate contribui la limitarea intensificării simptomelor, care în caz contrar ar putea afecta în mod semnificativ calitatea vieţii pacientului.

Surse: Mayoclinic.org, Allergyasthmanetwork.org, Pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, Researchgate.net

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic