Impactul polenului asupra pacienților cu astm bronșic

Astmul bronșic reprezintă o afecțiune respiratorie cronică frecvent întâlnită la nivel global, caracterizată prin inflamația și constricția căilor respiratorii, simptomele tipice fiind dificultăți respiratorii, tuse persistentă și senzație de sufocare. Astmul alergic este cel mai frecvent tip de astm bronșic și apare în urma expunerii la anumiți factori alergeni (de exemplu, polen, acarieni, păr sau blană de animale, mucegaiuri).

Astm bronșic versus polen

Polenul reprezintă unul dintre cei mai importanți alergeni implicați în declanșarea astmului bronșic alergic. Tipurile de polen cu potențial alergic foarte ridicat provin de la plante precum gramineele, ambrozia și arborii precum mesteacănul, alunul și plopul. Astmul alergic se agravează în sezonul primăverii și începutul verii, când concentrațiile acestui alergen ating niveluri maxime.

Persoanele cele mai predispuse la declanșarea astmului bronșic în prezența polenului sunt cele cu istoric familial de alergii, rinită alergică sau dermatită atopică. De asemenea, copiii și adolescenții tind să fie mai vulnerabili, deoarece sistemul lor imunitar este încă în dezvoltare, iar expunerea repetată poate determina sensibilizare și reacții mai intense în timp. Acest tip de alergen declanșează astmul bronșic prin provocarea unei reacții exagerate a sistemului imunitar. Atunci când persoanele susceptibile inhalează alergenul, sistemul lor imunitar îl recunoaște ca o amenințare și începe să producă anticorpi specifici, precum imunoglobulina E (IgE), care interacționează cu alergenul, declanșând o cascadă inflamatorie care duce la îngustarea căilor respiratorii și apariția simptomelor caracteristice astmului.

Astm bronșic – principalele simptome

Principalele simptome ale astmului indus de polen sunt: respirație dificilă și șuierătoare (wheezing), tuse seacă persistentă, senzație crescută de constricție toracică și dispnee (respirație greoaie), secreții nazale (rinoree), strănut repetat, mâncărimi nazale și oculare. Simptomele pot fi accentuate în special dimineața devreme și seara târziu, perioade ale zilei în care concentrația acestui tip de alergen în atmosferă este mai crescută.

În cazul unui diagnostic întârziat, a expunerii în mod repetat la polen sau a unui tratament necorespunzător, astmul bronșic poate duce la complicații care pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții pacientului. Printre posibilele complicații se numără:

• exacerbări severe acute (crize) însoțite de insuficiență respiratorie acută. Necesită asistență medicală de urgență, spitalizare sau tratament specific intensiv.
• infecții respiratorii recurente, în special la nivelul tractului respirator inferior (pneumonii bacteriene sau virale, bronșite), ca urmare a inflamației cronice a bronhiilor.
• scăderea progresivă a funcției pulmonare, odată cu expunerea repetată și necontrolată la alergen.
• tulburări ale somnului și oboseală cronică, ca urmare a crizelor nocturne de astm, fapt ce afectează desfășurarea normală a activităților zilnice și calitatea vieții pacientului.
• restrângerea activităților zilnice, odată cu evitarea sau limitarea desfășurării activităților în aer liber în perioadele când concentrația de alergen este crescută, ceea ce poate duce la sedentarism și la efecte negative asupra stării generale de sănătate.

Prevenția sau gestionarea astmului bronșic

Pentru a preveni sau reduce impactul polenului asupra pacienților cu astm bronșic, este esențială minimizarea, pe cât posibil, a expunerii. Se recomandă evitarea activităților în aer liber în perioadele când concentrația acestui alergen este ridicată, folosirea aparatelor de filtrare a aerului în locuință și menținerea ferestrelor închise în perioadele de vârf ale polenizării. Totodată, administrarea unui tratament medicamentos, în scop profilactic, recomandat de medicul alergolog sau pneumolog, are un rol important în controlul simptomelor. Substanțele medicamentoase incluse frecvent în schema terapeutică de prevenție sunt: corticosteroizii (budesonida, fluticazonă, mometazonă etc.), antagoniștii ai receptorilor de leukotriene (Montelukast) și au rolul de a reduce inflamația cronică alergică și hipersensibilitatea la alergen și se utilizează în asociere cu antihistaminicele orale (ex. cetirizină, desloratadină), care ameliorează simptomele nazale și conjunctivale asociate astmului bronșic alergic. Dacă simptomele precoce nu pot fi controlate și apar crizele acute de astm bronșic alergic este necesar tratament medicamentos imediat, bazat pe bronhodilatatoare inhalatorii cu acțiune rapidă (salbutamol, fenterol, formoterol), care se pot asocia cu corticosteroizi orali sau injectabili, în funcție de severitatea crizei. Trebuie reținut faptul că, în cazul pacienților cu sensibilitate demonstrată la anumite tipuri de polen, imunoterapia specifică reprezintă principala metodă terapeutică prin care se acționează asupra cauzei astmului indus de acest alergen.

Concluzii

Diagnosticarea corectă și precoce a astmului alergic cauzat de polen implică efectuarea unor teste alergologice specifice, cu ajutorul cărora se poate stabili un tratament personalizat și eficient.

Impactul polenului asupra pacienților cu astm bronșic este unul semnificativ și complex. Cunoașterea sezonului în care acest alergen atinge concentrații maxime, identificarea persoanelor predispuse și gestionarea adecvată a simptomelor pot preveni complicații severe și pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții persoanelor afectate. Educația pacientului privind evitarea alergenilor, evaluarea periodică a funcției respiratorii, respectarea tratamentului medicamentos joacă, de asemenea, un rol esențial în managementul eficient al astmului alergic.

Referințe bibliografice:

1. Global Initiative for Asthma (GINA). Global Strategy for Asthma Management and Prevention;
2. https://www.nhlbi.nih.gov/health-topics/asthma;
3. https://www.eaaci.org;
4. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/.

Foto: Shutterstock

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic