Ciuperca piciorului: tratament eficient și prevenirea recidivelor

Ciuperca piciorului (tinea pedis), numită și „piciorul atletului”, este o infecție fungică ce se localizează mai ales între degetele picioarelor. Dermatofiții, ca de exemplu Trichophyton rubrum, se hrănesc cu keratina din stratul cornos, iar căldura și umezeala pantofului le oferă un mediu ideal. În aceste condiții, ciuperca poate coloniza spațiile interdigitale, părțile laterale ale tălpii sau călcâiul, provocând descuamare albicioasă, vezicule sau fisuri dureroase.

Ciuperca piciorului – tinea pedis

Ciuperca piciorului evoluează în trei forme clinice principale: intertriginoasă (cea mai comună), hiperkeratozică și veziculoasă, fiecare necesitând o conduită terapeutică ușor diferită. Pe lângă aspectul neplăcut, ciuperca piciorului poate genera mâncărimi, fisuri dureroase și riscul de infecții bacteriene secundare. Spre deosebire de alte afecțiuni dermatologice, în peste 70 % dintre cazuri, această afecțiune este declanșată de expunerea repetată la suprafețe umede, contaminate.

Ciuperca piciorului – de la factori de risc, la manifestări

În vestiare, dușuri comune, spa-uri sau hoteluri, sporii responsabili de apariția tinea pedis pot supraviețui săptămâni întregi pe gresie, prosoape sau în interiorul pantofilor. Deși este frecventă în rândul sportivilor, muncitorilor care poartă încălțăminte impermeabilă și al persoanelor ce transpiră abundent, oricine poate fi afectat, indiferent de vârstă sau nivel de igienă. Odată ce pielea intră în contact cu transpirația abundentă, bariera de protecție se degradează și agentul cauzator al ciupercii piciorului pătrunde mai ușor în țesut. În plus, folosirea în comun a obiectelor personale, cum ar fi prosoapele sau încălțămintea, poate duce la transmiterea ciupercii piciorului între indivizi. Diabeticii, persoanele cu circulație periferică slabă sau imunitate redusă au un risc dublu, iar recidivele apar când tratamentul este întrerupt prea devreme sau pantofii nu sunt dezinfectați.

Este esențial să se conștientizeze riscurile la care ne expunem și să adoptăm măsuri preventive corespunzătoare. În lipsa unui tratament adecvat, infecția poate persista ani întregi, afectând calitatea vieții, limitând activitățile fizice și generând anxietate socială odată cu expunerea la plajă ori în spații comune.

Ciuperca piciorului provoacă: mâncărime intensă între degete, roșeață și inflamație, descuamări și fisuri care pot sângera, miros neplăcut, uneori, vezicule. Recunoașterea simptomelor reprezintă primul pas spre vindecare. Ignorarea acestora poate duce la agravarea afecțiunii și la răspândirea infecției.

Stabilirea diagnosticului și opțiuni terapeutice

Diagnosticarea corectă începe cu o examinare atentă a pielii, însă nu orice descuamare este asociată cu ciuperca piciorului. Eczemele, psoriazisul sau simplele calozități pot copia aspectul bolii, iar tratamentul greșit prelungește disconfortul și crește costurile. Dacă medicul bănuiește o infecție cu ciuperca piciorului, ar trebui să preleveze prompt o probă microscopică. Prin efectuarea testelor de laborator se confirmă dacă leziunea este asociată unei infecții sau este o dermatoză inflamatorie. În acest fel se economisește timp în stabilirea unui diagnostic corect, se reduc riscurile asociate curelor terapeutice repetate, se diminuează șansele de rezistență la tratament. Indiferent de stadiu, întârzierea investigațiilor contribuie la extinderea ciupercii piciorului, îngreunând ulterior tratamentul.

Pentru o bună eficacitate a tratamentului necesar eradicării ciupercii piciorului, este important să se respecte recomandările medicale și să se utilizeze produse antifungice adecvate. Pentru formele ușoare și moderate, terapia locală este de regulă suficientă. Cremele, gelurile sau spray-urile pe bază de terbinafină sau clotrimazol se aplică de două ori pe zi timp de cel puțin patru săptămâni, deoarece ciuperca piciorului se poate retrage temporar în straturile adânci ale epidermei. Tratamentul se continuă încă șapte zile după vindecarea aparentă, până când testele confirmă că ciuperca piciorului a fost eradicată. Se recomandă ca aplicarea produselor topice să se facă pe întreaga suprafață plantară afectată: dacă un colț de piele rămâne netratat, ciuperca piciorului va reinfecta rapid zonele vindecate.

Pentru leziunile extinse sau care implică și zona unghiilor, medicul prescrie antifungice sistemice. Terbinafina orală, 250 mg zilnic timp de patru săptămâni, vindecă peste 90 % dintre cazurile de ciupercă piciorului. Itraconazolul în cure este util atunci când ciuperca piciorului este recidivantă sau când pacientul nu tolerează terbinafina. În cazul în care, pe durata tratamentului, simptomele dispar, este esențial ca acesta să fie finalizat conform indicațiilor medicului pentru a nu exista riscul ca ciuperca piciorului să recidiveze într-un mod mai agresiv. Ținând cont că substanțele antifungice cu administrare sistemică prezintă risc de hepatotoxicitate, se recomandă testarea funcției hepatice la începutul curei și după două săptămâni.

Menținerea unei igiene stricte a picioarelor ajută la accelerarea vindecării ciupercii piciorului. Spălarea zilnică cu apă și săpun, uscarea completă a pielii, mai ales între degete, și schimbarea șosetelor sunt pași obligatorii. Remedii populare precum oțetul, lămâia, uleiul de arbore de ceai, bicarbonatul sau expunerea la soare pot încetini temporar fungii, însă doar terapiile antifungice clasice vindecă eficient ciuperca piciorului. În plus, substanțele iritante agravează inflamația și pot deschide calea infecțiilor bacteriene, lăsând pielea mai vulnerabilă.

Ciuperca piciorului – prevenirea recidivelor

Un aspect esențial în gestionarea ciupercii piciorului este prevenirea recidivelor. Chiar și după vindecarea aparentă, ciuperca poate recidiva dacă nu sunt respectate anumite reguli. Uscarea minuțioasă a zonei dintre degete după duș, alegerea șosetelor din bumbac sau lână tehnică și aerisirea pantofilor scad șansele ca ciuperca piciorului să găsească un mediu prietenos. În zilele călduroase, alternarea perechilor de încălțăminte oferă timp materialului să se usuce, împiedicând reapariția ciupercii piciorului după vindecare. Pulberile absorbante presărate în interiorul pantofilor inactivează sporii și reduc umezeala care hrănește ciuperca piciorului. Se recomandă aplicarea preventivă, o dată pe săptămână, a unei creme antifungice în lunile de vară și ori de câte ori mersul desculț în spații publice nu poate fi evitat. Folosirea în mod constant a șlapilor în bazine și saune publice formează o barieră fizică între piele și agenții infecțioși, scăzând semnificativ riscul de recontaminare cu ciuperca piciorului. Persoanele cu imunitate compromisă ar trebui să efectueze controale dermatologice semestriale pentru depistarea leziunilor incipiente înainte ca acestea să se extindă.

Adoptarea unui stil de viață sănătos poate contribui, de asemenea, la prevenirea apariției recidivei ciupercii piciorului. Printre recomandări se numără:

• menținerea unei greutăți corporale normale, pentru a reduce transpirația excesivă;
• evitarea stresului, care poate slăbi sistemul imunitar și crește susceptibilitatea la infecții;
• consumul unei alimentații echilibrate, bogată în vitamine și minerale.

Toate aceste măsuri sprijină sistemul imunitar în lupta împotriva infecțiilor, inclusiv împotriva ciupercii piciorului.

Surse: Cdc.gov, Pmc.ncbi.nlm.nih.gov, Wiley.com/en-us.

Foto: Shutterstock

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic